Întrebați in jurul vostru, la prieteni sau in familie, când ultima oara își amintesc sa fi trăit o stare de relaxare reala, adâncă si durabila ? Adică normala.
Destul de repede aceasta întrebare se transforma într-o gluma răsuflată.
Dar, daca nu sunt relaxat, atunci cum sunt ?
O anumita tensiune este buna pentru acțiune.
Cu condiția sa, făcând atenție sa nu exageram.
Multe din atitudinile pe care le avem sunt reflexe.
De exemplu in viața de zi cu zi, turezi motorul pe loc, îl ambalezi înainte de a demara, te agiți ca un boxeur care o face pe fiorosul înainte de gong si si-o ia imediat după, de la colegul care s-a mulțumit sa îl pocnească.
Este bine de folosit cantitatea minim necesara de adrenalina pentru mobiliza.
Normalitatea consta in a folosi energia dozat. Vedem ca de multe ori ea este excesiva, cantitativ vorbind.
Normalitatea ne cere de asemenea, ca, după efort, sa revenim la starea de relaxare anterioara, pana la o următoare acțiune.
Ori precis acest lucru nu se întâmpla. De ce ?
Este suficient sa faci bine ceea ce faci, fără a invita in acest proces romanța, pentru ca el, lucrul, are si pauze, romanța însă, ea, are probleme cu frânele.
Romanța este emoție. Emoția mișcă lucrurile. Emoție vine de la latinul emovere, semnificând a mobiliza. Dar daca emoția nu se oprește atunci când trebuie, ceea ce de obicei se întâmplă, va amintiți despre motorul care mergea singur, fără mașină ?
Daca as fi un om serios, as lucra pentru ca lucrul este normal si necesar.
Nu am nevoie de demonstrație sau de emoții pentru a mă mobiliza.
Exist in relație cu ceilalți. Nu sunt o insula. Nici un om nu este o insula.
Prin urmare nu am nevoie decât de calm pentru a continua. De calm, nu de emoții. Accept lucrurile așa cum sunt.