Fuga de idei
Fiecare are nevoie sa se simtă bine. Putem enunța câteva cuvinte legate de sa te simți bine.
Fericit, bucuros, încrezător, liniștit, calm, iubitor, iubit.
Harta nu este teritoriul. Harta este o înșiruire de semne pe hârtie. Teritoriul sunt munți, păduri, lacuri, împreună cu toata viață din ele.
Cuvântul ’’fericit’’, precum toate cuvintele, este o înșiruire de litere pe hârtie. Sa fii însă fericit este cu totul altceva.
Cuvântul scris nu înseamnă nimic. El numai ne orientează spre o ușă , spre o poarta , spre o trăire. Trăirea este totul, cuvântul singur este nimic.
Trăirea este subestimata, tratata de efemer. Efemer, lipsit de substanță , inutil. Cuvântul scris însă, pe de altă parte, rezistă in timp, nu indefinit, dar mult. Pana si mâncarea din frigider ori papucii pot fi mai importante decât efemerul.
Sufletul este viață, el este viața , sufletul trăiește. Trăirea de fapt, este totul.
Ori ai tot interesul sa fie o trăire buna, altfel, evident, te simți mizerabil, ești mizerabil. Ești ceea ce trăiești.
Sa te simți bine, in realitate, este scopul pentru care trăiești, fără a avea o legătură cu un ceva anume care sa te facă sa te simți bine.
Ne-am obișnuit sa condiționăm starea de bine, ori de rău, cu ceva precis. Această obișnuință este rețeta perfecta pentru nefericire. Din cauza ca nu întotdeauna ai acel ceva.
Starea de bine nu trebuie condiționată. Tu ești suveranul. Orice ar fi, este prea mic pentru a te afecta. Tu decizi in fiecare moment daca te simți bine ori nu te simți bine.
Toate lucrurile primesc viață numai in sufletul tău.
Indiferent pe care cale ajung lucrurile la tine, ele primesc viață numai odată ajunse la suflet.
Sufletul nu este material. Sufletul meu nu este material. Sufletul tău nu este material.
Materia are dimensiuni si limite.
Sufletul nu are nici dimensiuni, nici limite.
Si deci trăirea ?
Nici ea nu are granițe, cu singura condiție sa fie o trăire buna, pozitiva.
Ceea ce nu este bun, nu exista, e moarte, nu are existenta in sine si nu se poate transmite. Poate însă ispiti. Din afara.
Exista o foarte frumoasa povestire. Oamenii au iubit-o atât de mult încât face parte din Biblie.
Dumnezeu a îngăduit dracului sa ispitească pe Iov. Dar, sa nu se atingă de sufletul sau.
Pentru mine aceasta distincție este foarte importanta.
Dracul nu are acces in sufletul tău. El poate numai, din afara, sa te ispitească.
Cu alte cuvinte ești protejat de însăși natura lucrurilor.
